Leonardo Badea, BNR: Dezvoltarea agriculturii și industriei alimentare ar ameliora semnificativ vulnerabilități importante ale economiei locale evidențiate de pandemia Covid-19

Criza actuală generată de pandemia Covid-19 a clarificat pentru toată lumea, dacă mai avea cineva dubii, necesitatea unei poziții macroeconomice sustenabile, conturată prin politici contra-ciclice și consolidată de existența unor rezerve care să ofere autorităților resursele și spațiul necesar pentru a interveni eficient în vederea ameliorării efectelor negative generate situațiile de criză ce apar inevitabil.

Dintre multe lecții pe care le-am re-învățat, din păcate cu gustul amar al efectelor adverse severe pe care le resimțim în această perioadă, se numără nevoia de a balansa sustenabilitatea structurală a echilibrelor macroeconomice cu dorința (justificată) de creștere accelerată (în vederea recuperării decalajelor de dezvoltare și nivel de trai) precum și importanța securizării (localizării) lanțurilor de aprovizionare în sectoarele strategice.

Mai concret, din păcate România se confruntă astăzi cu o dublă vulnerabilitate generată de niveluri ridicate ale deficitului bugetar și deficitului de cont curent. Acestea nu sunt apărute ca efect al crizei (chiar dacă este firesc că ele au fost amplificate de criză) ci rezidă în deficiențe structurale acumulate în anii anteriori acesteia, ani de creștere economică și prosperitate, în care am fi avut timpul și resursele să le corectăm sau măcar să le ameliorăm, chiar cu costul unei creșteri mai moderate (dar mai sustenabile).

Deficitele de nivel ridicat pot fi menținute în perioade favorabile pentru economie dar devin extrem de greu de perpetuat în perioadele de criză din cauza fenomenului (normal) de creștere a aversiunii la risc în rândul investitorilor externi de care depinde finanțarea acestora. De aceea este lipsit de înțelepciune să nu acționezi împotriva denaturării structurii economiei care conduce la permanentizarea unor deficite mari chiar dacă, pentru moment, acestea pot fi (aparent) susținute.

În cazul României, deficiențele structurale ce generează nivelul ridicat al acestor deficite țin în principal de rigiditatea structurii cheltuielilor bugetare și nivelul redus al veniturilor fiscale ca pondere în PIB, iar din perspectiva poziției externe, dependența ridicată a economiei de importuri (ceea ce induce aproape automat și vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare).

Aceste vulnerabilități nu au fost generate de criza pandemică actuală, pentru că erau preexistente și ar fi cauzat efecte negative similare și în cazul manifestării altor șocuri negative cu efect global. Pandemia doar le-a pus în evidență și ne-a oferit șansa să devenim mai puternici corectându-le de o manieră durabilă.

Conjunctura globală din prezent, la care o contribuție importantă au avut-o tendințele manifestate în perioada scursă de la criza financiară globală declanșată în anul 2007 dar și în deceniul anterior, precum și extrapolarea acestora în viitor, creionează așteptări de menținere a unui risc ridicat de turbulențe sociale și economice la nivel global (ex. riscurile climatice, accentuarea inegalităților, efectul încă incert al noilor tehnologii asupra ocupării forței de muncă, fenomenul migrației etc.). Chiar dacă, deși foarte puțin probabil, am reuși să ieșim din criza actuală fără să corectăm vulnerabilitățile și deficiențele structurale amintite, aproape indiferent de natura șocurilor viitoare (inevitabile așa cum arătam mai sus), capacitatea de reacție la criză a României va fi considerabil mai redusă comparativ cu a altor state (inclusiv din zonă) ceea ce ne-ar slabi și mai mult poziția internațională, competitivitatea și atractivitatea pentru investitori.

Citește mai mult aici

Sursa: https://financialintelligence.ro